RFID@UE

Pozitia UE fata de dispozitivele RFID este exprimata prin Recomandarea nr. 387 din 12/05/2009 - text integral in cuprinsul articolului - totusi, este lesne de observat că textul recomandarii este plin de prevederi onerative, e.g. - 10. În momentul realizării evaluării impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private menţionate la punctele 4 şi 5, operatorul unei aplicaţii trebuie să stabilească cu precizie dacă etichetele aplicate sau integrate în produse vândute consumatorilor de către comercianţi cu amănuntul care nu sunt operatori ale aplicaţiei respective prezintă un risc potenţial la adresa protecţiei vieţii private sau a datelor cu caracter personal.

Acest mod de abordare a problematicii, extrem de complexe, atasate domeniului RFID, nu poate conveni, nici la nivelul principiilor, si, cu atat mai mult, la nivelul aplicatiilor practice si a mecanismelor de control asociate, niciunui cetatean al UE. Consecintele absolut nefaste ale unui tratament lax aplicat de organismele UE nici nu pot fi prevazute in intreaga lor intindere in acest moment - impactul colectarii, stocarii, prelucrarii si transmiterii datelor provenite din dispozitive RFID va schimba viata fiecarui individ.

Pozitia UE in problema pasapoartelor biometrice o gasiti aici.

Recomandare nr. 387 din 12/05/2009 privind aplicarea principiilor de respectare a vieţii private şi protecţie a datelor în aplicaţiile bazate pe identificarea prin radiofrecvenţă [notificată cu numărul C(2009) 3200] (2009/387/CE) - text integral, Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 122 din 16/05/2009, Intrare in vigoare: 16.05.2009

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 211,
după consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor,
întrucât:
(1) Identificarea prin radiofrecvenţă (RFID) marchează o nouă evoluţie a societăţii informaţionale, în care obiectele dotate cu dispozitive microelectronice care permit prelucrarea automată a datelor vor deveni din ce în ce mai mult parte integrantă a vieţii de zi cu zi.
(2) Tehnologia RFID este din ce în ce mai comună, devenind parte din viaţa cetăţenilor într-o serie de domenii precum logistică(1), sănătate, transporturi publice, comerţ cu ridicata, în special pentru o mai mare siguranţă a produselor şi o retragere mai rapidă a acestora, divertisment, muncă, taxare rutieră, gestionarea bagajelor şi documente de călătorie.
(3) Tehnologia RFID are potenţialul de a deveni un nou motor de creştere şi ocupare a forţei de muncă, aducând astfel o contribuţie importantă la Strategia de la Lisabona, dat fiind că este foarte promiţătoare din punct de vedere economic şi poate genera noi oportunităţi de afaceri, reduceri ale costurilor şi creşteri ale eficienţei, în special în domeniul combaterii contrafacerilor, al gestionării deşeurilor electronice şi a materialelor periculoase şi al reciclării produselor la sfârşitul vieţii utile.
(4) Tehnologia RFID permite prelucrarea datelor, inclusiv a celor cu caracter personal, la distanţe scurte, fără un contact fizic sau o interacţiune vizibilă între cititor sau gravor şi etichetă, astfel că interacţiunea se poate produce fără ca persoana în cauză să fie conştientă de acest lucru.
(5) Aplicaţiile RFID oferă posibilitatea de a prelucra date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă în mod direct sau indirect. Ele permit prelucrarea datelor personale stocate pe etichetă precum numele, data naşterii sau adresa persoanei, datele biometrice sau date care conectează numărul unui element RFID specific la date cu caracter personal stocate într-un alt loc din sistem. În plus, există posibilitatea ca această tehnologie să fie utilizată pentru monitorizarea persoanelor fizice prin intermediul unuia sau al mai multor articole aflate în posesia lor care poartă un număr RFID.
(6) Întrucât tehnologia RFID este atât ubicuă, cât şi practic invizibilă, este necesar ca în dezvoltarea acesteia să se acorde o atenţie specială aspectelor legate de respectarea vieţii private şi de protecţia datelor. Prin urmare, în aplicaţiile RFID trebuie integrate caracteristici care să asigure respectarea vieţii private şi securitatea informaţiilor înainte de difuzarea lor la scară largă (principiul “securităţii şi respectării vieţii private din momentul proiectării”).
(7) Tehnologia RFID va putea produce numeroase beneficii economice şi sociale, cu condiţia să se prevadă măsuri eficiente de protecţie a datelor, a vieţii private şi a principiilor etice asociate care se află în centrul dezbaterii privind acceptarea RFID de către publicul larg.
(8) Statele membre şi părţile interesate trebuie să facă eforturi suplimentare, în special în această fază iniţială a implementării RFID, pentru a asigura monitorizarea aplicaţiilor RFID şi respectarea drepturilor şi a libertăţilor individuale.
(9) Comunicarea Comisiei din 15 martie 2007 cu titlul “Identificarea prin radiofrecvenţă (RFID) în Europa: etape în direcţia elaborării unui cadru strategic” (2) anunţa publicarea uneia sau a mai multor recomandări ale Comisiei care vor cuprinde clarificări şi indicaţii privind aspectele legate de protecţia datelor şi a vieţii private aferente aplicaţiilor RFID.
(10) Drepturile şi obligaţiile privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestora prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date(3) şi de Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)(4) sunt pe deplin aplicabile utilizării de aplicaţii RFID care prelucrează date cu caracter personal.
(11) În dezvoltarea aplicaţiilor RFID trebuie aplicate principiile prevăzute în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora(5).
(12) Avizul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor(6) oferă indicaţii privind modalitatea de gestionare a produselor care conţin etichete şi sunt furnizate persoanelor fizice şi subliniază necesitatea efectuării de evaluări ale impactului asupra vieţii private şi a securităţii pentru a identifica şi dezvolta “cele mai bune tehnici disponibile” în vederea garantării respectării vieţii private şi a securităţii de către sistemele RFID.
(13) Operatorii aplicaţiilor RFID trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că datele nu se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă prin niciun mijloc care ar putea fi utilizat de către operatorul însuşi sau de către o altă persoană, cu excepţia cazului în care datele sunt prelucrate cu respectarea principiilor şi a normelor de drept aplicabile în materie de protecţie a datelor.
(14) Comunicarea Comisiei din 2 mai 2007 intitulată “Promovarea protecţiei datelor prin intermediul tehnologiilor de protecţie a vieţii private” (7) prevede acţiuni concrete în vederea atingerii obiectivului de limitare a prelucrării datelor cu caracter personal şi de utilizare, pe cât posibil, a datelor anonime sau sub pseudonim, sprijinind dezvoltarea acestor tehnologii şi utilizarea lor de către responsabilii de prelucrarea datelor şi de către persoanele fizice.
(15) Comunicarea Comisiei din 31 mai 2006 intitulată “O strategie pentru o societate informaţională sigură - Dialog, parteneriat şi responsabilizare” (8) recunoaşte faptul că diversitatea, deschiderea, interoperabilitatea, uşurinţa utilizării şi concurenţa constituie motoarele principale ale unei societăţi informaţionale sigure, subliniază rolul statelor membre şi al administraţiilor publice în îmbunătăţirea nivelului de informare şi în promovarea bunelor practici în materie de securitate şi invită părţile interesate din sectorul privat să ia iniţiative pentru elaborarea unor sisteme abordabile de certificare a securităţii produselor, proceselor şi serviciilor care să răspundă unor nevoi specifice ale UE, în special cu privire la respectarea vieţii private.
(16) Rezoluţia Consiliului din 22 martie 2007 cu privire la o strategie pentru o societate informaţională sigură în Europa(9) invită statele membre să acorde atenţia care se cuvine necesităţii de a preveni şi de a combate ameninţările noi sau existente la adresa securităţii reţelelor de comunicaţii electronice.
(17) Un cadru elaborat la nivel comunitar pentru realizarea de evaluări ale impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private va asigura aplicarea uniformă a prevederilor prezentei recomandări în toate statele membre. Elaborarea unui astfel de cadru trebuie să se bazeze pe practicile existente şi pe experienţa acumulată în statele membre, în ţările terţe şi cu ocazia lucrărilor efectuate de Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA)(10).
(18) Comisia va asigura elaborarea unor linii directoare la nivel comunitar cu privire la managementul securităţii informaţiilor pentru aplicaţiile RFID, pe baza practicilor existente şi a experienţei acumulate în statele membre şi în ţările terţe. Statele membre trebuie să contribuie la acest proces şi să încurajeze participarea entităţilor private şi a autorităţilor publice.
(19) O evaluare a impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private efectuată de operator înaintea implementării unei aplicaţii RFID va oferi informaţiile necesare pentru luarea unor măsuri adecvate de protecţie. Aceste măsuri vor trebui monitorizate şi revizuite pe parcursul întregului ciclu de viaţă al aplicaţiei RFID.
(20) În sectorul comerţului cu amănuntul, o evaluare a impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private al produselor conţinând etichete care sunt vândute consumatorilor va oferi informaţiile necesare pentru a stabili existenţa unui potenţial risc la adresa protecţiei datelor personale sau a vieţii private.
(21) Utilizarea unor standarde internaţionale, cum sunt cele elaborate de Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO), a unor coduri de conduită şi a celor mai bune practici conforme cadrului de reglementare comunitar poate contribui la adoptarea unor măsuri de securitate a informaţiilor şi de respectare a vieţii private pe durata întregului proces de afaceri bazat pe RFID.
(22) Aplicaţiile RFID cu efecte asupra publicului larg, cum sunt biletele electronice din transportul public, impun adoptarea unor măsuri adecvate de protecţie. Aplicaţiile RFID care afectează persoanele fizice, de exemplu prin prelucrarea datelor biometrice de identificare sau a datelor de sănătate, sunt în mod special sensibile din punct de vedere al securităţii informaţiilor şi al protecţiei vieţii private, aşadar necesită o atenţie specială.
(23) Societatea în ansamblul său trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile aplicabile în contextul utilizării aplicaţiilor RFID. Părţile implicate în implementarea tehnologiei au, prin urmare, responsabilitatea de a oferi persoanelor informaţii în legătură cu utilizarea acestor aplicaţii.
(24) Îmbunătăţirea nivelului de informare al publicului şi al întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) cu privire la caracteristicile şi funcţiile RFID va permite acestei tehnologii să genereze beneficiile economice promise, reducând în acelaşi timp riscurile de a fi utilizată în detrimentul interesului public şi sporind prin aceasta acceptabilitatea sa.
(25) Comisia va contribui la implementarea prezentei recomandări direct şi indirect, facilitând dialogul şi cooperarea între părţile interesate, în special prin intermediul programului-cadru pentru competitivitate şi inovare instituit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(11) şi al celui de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7) instituit prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(12).
(26) Cercetarea şi dezvoltarea în domeniul tehnologiilor rentabile de îmbunătăţire a protecţiei vieţii private şi al tehnologiilor de securizare a informaţiilor sunt esenţiale la nivel comunitar pentru a promova o mai largă adoptare a acestora în condiţii acceptabile.
(27) Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Recomandarea caută să asigure în principal respectarea deplină a vieţii private şi a vieţii de familie şi protecţia datelor cu caracter personal,
RECOMANDĂ:
____________
(1) COM(2007) 607 final.
(2) COM(2007) 96 final.
(3) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(4) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(5) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.
(6) JO C 101, 23.4.2008, p. 1.
(7) COM(2007) 228 final.
(8) COM(2006) 251 final.
(9) JO C 68, 24.3.2007, p. 1.
(10) Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 77, 13.3.2004, p. 1).
(11) JO L 310, 9.11.2006, p. 15.
(12) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

Domeniul de aplicare

1. Prezenta recomandare oferă statelor membre indicaţii cu privire la conceperea şi exploatarea aplicaţiilor RFID într-un mod legal, etic, acceptabil din punct de vedere social şi politic, cu respectarea dreptului la viaţă privată şi asigurând protecţia datelor cu caracter personal.
2. Prezenta recomandare oferă indicaţii cu privire la măsurile care trebuie luate la implementarea aplicaţiilor RFID pentru a se asigura respectarea legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 95/46/CE, 1999/5/CE şi 2002/58/CE, după caz.

Definiţii

3. În sensul prezentei recomandări, se aplică definiţiile stabilite în Directiva 95/46/CE. De asemenea, se aplică definiţiile următoare:
(a) “identificare prin radiofrecvenţă (RFID)” înseamnă utilizarea undelor electromagnetice sau a unui cuplaj de câmp reactiv în porţiunea de frecvenţe radio a spectrului pentru comunicarea bidirecţională cu o etichetă printr-o serie de dispozitive de modulare şi codare pentru a citi în mod univoc identitatea unei etichete de radiofrecvenţă sau alte date stocate pe etichetă;
(b) “etichetă RFID” sau “etichetă” înseamnă fie un dispozitiv RFID care are capacitatea de a produce un semnal radio, fie un dispozitiv RFID care recuplează, retrodifuzează sau reflectă (în funcţie de tipul dispozitivului) şi modulează un semnal electronic purtător (carrier signal) primit de la un cititor sau un gravor;
(c) “cititor sau gravor RFID” sau “cititor” înseamnă un dispozitiv fix sau mobil de captare şi identificare a datelor care utilizează o undă electromagnetică de frecvenţă radio sau un cuplaj de câmp reactiv pentru a stimula şi a produce un răspuns de date modulate de la o etichetă sau un grup de etichete;
(d) “aplicaţie RFID” sau “aplicaţie” înseamnă o aplicaţie care prelucrează date prin utilizarea etichetelor şi a cititoarelor şi care are la bază un sistem back-end şi o infrastructură de comunicaţii în reţea;
(e) “operator al aplicaţiei RFID” sau “operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau orice alt organism care, singur sau împreună cu alţii, stabileşte scopurile şi mijloacele de exploatare a unei aplicaţii, inclusiv responsabilii de prelucrarea datelor cu caracter personal care utilizează o aplicaţie RFID;
(f) “securitatea informaţiilor” înseamnă asigurarea confidenţialităţii, a integrităţii şi a disponibilităţii informaţiilor;
(g) “monitorizare” înseamnă orice activitate desfăşurată în scopul detectării, observării, copierii sau înregistrării poziţiei, deplasării, activităţii sau stării unei persoane.

Evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private

4. Statele membre se asigură că sectorul, în colaborare cu părţile interesate din cadrul societăţii civile, elaborează un cadru pentru evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private. Acest cadru trebuie înaintat spre aprobare Grupului de lucru “articolul 29″ pentru protecţia datelor în termen de 12 luni de la publicarea prezentei recomandări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
5. Statele membre se asigură că operatorii, fără a aduce atingere celorlalte obligaţii care le revin în temeiul Directivei 95/46/CE:
(a) efectuează o evaluare a efectelor implementării aplicaţiei asupra protecţiei datelor cu caracter personal şi a vieţii private, inclusiv a posibilităţii ca aplicaţia să fie utilizată pentru monitorizarea unei persoane. Nivelul detaliilor acestei evaluări trebuie să fie adecvat în raport cu riscurile potenţiale la adresa vieţii private asociate aplicaţiei;
(b) iau măsurile tehnice şi organizaţionale corespunzătoare pentru a asigura protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private;
(c) desemnează o persoană sau un grup de persoane responsabile de revizuirea evaluărilor şi examinarea menţinerii caracterului adecvat al măsurilor tehnice şi organizaţionale luate pentru a asigura protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private;
(d) pun evaluarea la dispoziţia autorităţii competente cu cel puţin şase săptămâni înainte de implementarea aplicaţiei;
(e) după instituirea cadrului pentru evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private menţionat la punctul 4, aplică prevederile de mai sus în conformitate cu acesta.

Securitatea informaţiilor

6. Statele membre trebuie să sprijine Comisia la identificarea aplicaţiilor care pot prezenta riscuri legate de securitatea informaţiilor cu implicaţii pentru publicul larg. În cazul acestor aplicaţii, statele membre trebuie să se asigure că operatorii, împreună cu autorităţile naţionale competente şi cu organizaţiile societăţii civile, elaborează noi sisteme sau aplică sisteme existente precum certificarea sau autoevaluarea operatorului pentru a demonstra că nivelul de securitate a informaţiilor şi de protecţie a vieţii private este corespunzător în raport cu riscurile evaluate.

Informaţii şi transparenţă în legătură cu utilizarea RFID

7. Fără a aduce atingere obligaţiilor care le revin responsabililor de prelucrare a datelor în temeiul Directivelor 95/46/CE şi 2002/58/CE, statele membre trebuie să se asigure că operatorii elaborează şi publică o politică de informare concisă, fiabilă şi inteligibilă pentru fiecare aplicaţie. Această politică trebuie să includă cel puţin următoarele:
(a) identitatea şi adresa operatorilor;
(b) scopul aplicaţiei;
(c) datele care urmează să fie prelucrate prin aplicaţie, în special dacă este vorba de prelucrarea unor date cu caracter personal, precizând dacă locaţia etichetelor va face obiectul monitorizării;
(d) un rezumat al evaluării impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private;
(e) riscurile probabile pe care utilizarea etichetelor în aplicaţie le prezintă pentru viaţa privată şi măsurile pe care persoanele le pot lua pentru limitarea acestora.
8. Statele membre trebuie să se asigure că operatorii iau măsuri pentru informarea persoanelor în legătură cu prezenţa cititoarelor prin intermediul unui semn european comun, dezvoltat de organizaţiile europene de standardizare cu sprijinul părţilor interesate. Semnul trebuie să includă identitatea operatorului şi un punct de contact de unde persoanele pot obţine politica de informare aferentă aplicaţiei.

Aplicaţii RFID utilizate în comerţul cu amănuntul

9. Prin intermediul unui semn european comun, dezvoltat de organizaţiile europene de standardizare cu sprijinul părţilor interesate, operatorii trebuie să informeze persoanele în legătură cu prezenţa etichetelor aplicate pe produse sau integrate în acestea.
10. În momentul realizării evaluării impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private menţionate la punctele 4 şi 5, operatorul unei aplicaţii trebuie să stabilească cu precizie dacă etichetele aplicate sau integrate în produse vândute consumatorilor de către comercianţi cu amănuntul care nu sunt operatori ale aplicaţiei respective prezintă un risc potenţial la adresa protecţiei vieţii private sau a datelor cu caracter personal.
11. Comercianţii cu amănuntul trebuie să dezactiveze sau să înlăture la punctul de vânzare etichetele utilizate în aplicaţia lor, cu excepţia cazului în care consumatorii, după ce au fost informaţi cu privire la politica menţionată la punctul 7, acceptă ca etichetele să rămână operaţionale. Dezactivarea etichetelor trebuie înţeleasă ca fiind orice proces care întrerupe interacţiunile unei etichete cu mediul său fără a necesita participarea activă a consumatorului. Dezactivarea sau înlăturarea etichetelor de către comerciantul cu amănuntul trebuie efectuată imediat şi gratuit pentru consumator. Consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a verifica dacă dezactivarea sau înlăturarea au fost efectiv realizate.
12. Punctul 11 nu trebuie să se aplice atunci când din evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi a vieţii private reiese că etichetele care sunt utilizate într-o aplicaţie vândută cu amănuntul şi care rămân operaţionale dincolo de punctul de vânzare nu prezintă un risc potenţial la adresa protecţiei datelor personale sau a vieţii private. Cu toate acestea, comercianţii cu amănuntul trebuie să pună la dispoziţie în mod gratuit un mijloc accesibil de dezactivare sau înlăturare, imediat sau ulterior, a acestor etichete.
13. Dezactivarea sau înlăturarea etichetelor nu trebuie să atragă după sine reducerea sau încetarea obligaţiilor legale ale comerciantului cu amănuntul sau ale producătorului faţă de consumator.
14. Punctele 11 şi 12 trebuie să se aplice numai comercianţilor cu amănuntul care sunt operatori.

Acţiuni de sensibilizare

15. Statele membre, în colaborare cu sectorul, Comisia şi alte părţi interesate, trebuie să ia măsurile adecvate pentru informarea şi sensibilizarea autorităţilor publice şi a societăţilor, în special a IMM-urilor, cu privire la beneficiile şi riscurile potenţiale asociate utilizării tehnologiei RFID. Este necesar să se acorde o atenţie specială aspectelor legate de securitatea informaţiilor şi de respectarea vieţii private.
16. Statele membre, în colaborare cu sectorul, asociaţiile societăţii civile, Comisia şi alte părţi interesate, trebuie să identifice şi să ofere exemple de bune practici pentru implementarea aplicaţiilor RFID pentru a informa şi a sensibiliza publicul larg. Ele trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate, cum ar fi proiecte-pilot de amploare, pentru creşterea nivelului de informare cu privire la tehnologia RFID şi la beneficiile, riscurile şi implicaţiile utilizării ei, aceasta fiind o condiţie prealabilă pentru adoptarea mai largă a tehnologiei.

Cercetare şi dezvoltare

17. Statele membre trebuie să coopereze cu sectorul, cu părţile interesate ale societăţii civile şi cu Comisia pentru a stimula şi a sprijini introducerea principiului de “securitate şi respectare a vieţii private din momentul proiectării” într-o fază iniţială a dezvoltării aplicaţiilor RFID.

Acţiuni ulterioare

18. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a aduce prezenta recomandare la cunoştinţa tuturor părţilor interesate care sunt implicate în proiectarea şi exploatarea aplicaţiilor RFID în Comunitate.
19. Statele membre trebuie să informeze Comisia în termen de cel mult 24 de luni de la publicarea prezentei recomandări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu privire la măsurile luate ca reacţie la aceasta.
20. În termen de trei ani de la publicarea prezentei recomandări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia va furniza un raport privind implementarea acesteia, eficacitatea şi impactul său asupra operatorilor şi a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte măsurile recomandate la punctele 9-14.

Destinatari

21. Prezenta recomandare se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 12 mai 2009.

Pentru Comisie
Viviane REDING
Membru al Comisiei

Scris de: Roxana Aron