regimul de remunerare a directorilor societăţilor cotate - o reforma ?

Comisia Europeana consideră că este nevoie să se stabilească principii suplimentare în ceea ce priveşte structura remuneraţiei directorilor, conform politicii de remunerare a societăţilor, procesul de determinare a remunerării şi controlul desfăşurării acestui proces, conform

Recomandare nr. 385 din 30/04/2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE şi 2005/162/CE în ceea ce priveşte regimul de remunerare a directorilor societăţilor cotate (Text cu relevanţă pentru SEE) (2009/385/CE),
Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 120 din 15/05/2009
Intrare in vigoare: 15.05.2009 - text integral

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 211 a doua liniuţă,
întrucât:

(1) La 14 decembrie 2004, Comisia a adoptat Recomandarea 2004/913/CE de încurajare a instituirii unui regim corespunzător de remunerare a directorilor societăţilor cotate(1), iar la 15 februarie 2005, Recomandarea 2005/162/CE privind rolul directorilor fără funcţie executivă şi al membrilor consiliului de supraveghere ai societăţilor cotate şi comitetele consiliului de administraţie sau de supraveghere(2). Principalele obiective ale acestor recomandări sunt să garanteze transparenţa practicilor de remunerare, controlul acţionarilor asupra politicii de remunerare şi asupra remunerării individuale prin divulgarea informaţiilor şi introducerea unui vot obligatoriu sau consultativ privind situaţia remunerării şi prin aprobarea de către acţionari a schemelor de remunerare bazate pe acţiuni, supravegherea neexecutivă efectivă şi independentă şi acordarea unui rol cel puţin consultativ comitetului de remunerare cu privire la practicile din domeniu.

(2) În urma acestor recomandări rezultă obligaţia Comisiei de a monitoriza situaţia, inclusiv în ceea ce priveşte implementarea şi aplicarea principiilor formulate în recomandările respective, precum şi de a evalua necesitatea adoptării de noi măsuri. Mai mult, experienţa ultimilor ani şi mai ales evenimentele recente survenite în contextul crizei financiare au demonstrat că structurile de remunerare au devenit din ce în ce mai complexe, s-au axat prea mult pe realizările pe termen scurt şi, în unele cazuri, au condus la remunerări excesive, care nu erau justificate de rezultate.

(3) Deşi forma, structura şi nivelul remunerării directorilor continuă să fie chestiuni care ţin în primul rând de competenţa societăţilor, a acţionariatului acestora şi, dacă este cazul, a reprezentanţilor salariaţilor, Comisia consideră că este nevoie să se stabilească principii suplimentare în ceea ce priveşte structura remuneraţiei directorilor, conform politicii de remunerare a societăţilor, procesul de determinare a remunerării şi controlul desfăşurării acestui proces.

(4) Prezenta recomandare nu aduce atingere drepturilor partenerilor sociali în cazul negocierilor colective, acolo unde este cazul.

(5) Este necesar ca regimul existent de remunerare a directorilor societăţilor cotate să fie consolidat prin aplicarea unor principii complementare celor stabilite prin Recomandările 2004/913/CE şi 2005/162/CE.

(6) Structura remunerării directorilor ar trebui să promoveze sustenabilitatea pe termen lung a societăţii şi să garanteze că remunerarea se bazează pe performanţă. Prin urmare, componentele variabile ale remunerării ar trebui să fie legate de anumite criterii de performanţă predeterminate şi măsurabile, printre care şi criterii de natură nefinanciară. Se impune stabilirea unor limite în ceea ce priveşte componentele variabile ale remunerării. Componentele variabile importante ale remunerării ar trebui reportate pentru o anumită perioadă, de exemplu între trei şi cinci ani, în funcţie de condiţiile de performanţă. De asemenea, societăţile ar trebui să aibă posibilitatea de a revendica componente ale remunerării care au fost plătite pe baza unor date care s-au dovedit a fi în mod evident incorect declarate.

(7) Este necesar să se garanteze că plăţile compensatorii acordate la încetarea contractului, aşa-numitele “paraşute de aur”, nu reprezintă o recompensă pentru eşec şi că se respectă scopul principal al acestor plăţi, şi anume acela de a oferi o plasă de siguranţă în cazul încetării premature a contractului. În acest scop, plăţile compensatorii ar trebui să se limiteze dinainte la o anumită sumă sau durată, nedepăşind în general remuneraţia anuală pe doi ani (exclusiv pe baza componentei nonvariabile a remuneraţiei anuale) şi nu ar trebui să se plătească în cazul în care încetarea contractului a fost determinată de rezultate necorespunzătoare sau dacă directorul părăseşte societatea din proprie iniţiativă. Aceasta nu împiedică efectuarea plăţilor compensatorii în cazul încetării premature a contractului ca urmare a schimbărilor intervenite în strategia societăţii sau în situaţii de fuziune şi/sau preluare.

(8) Schemele în cadrul cărora directorii sunt remuneraţi în acţiuni, opţiuni pe acţiuni sau orice alt drept de a achiziţiona acţiuni sau de a fi remuneraţi pe baza evoluţiei preţului acţiunilor ar trebui să fie mai puternic legate de performanţă şi de crearea de valoare pe termen lung pentru societăţile respective. Prin urmare, este necesar să se aplice în cazul acţiunilor o perioadă corespunzătoare pentru dobândirea drepturilor, prin care dobândirea drepturilor să fie supusă unor condiţii legate de performanţă. Opţiunile pe acţiuni şi drepturile de a achiziţiona acţiuni sau de a fi remunerat pe baza evoluţiei preţurilor acţiunilor ar trebui să se exercite pe durata unei perioade corespunzătoare, iar dreptul de a le exercita ar trebui să depindă de îndeplinirea unor condiţii de performanţă. Pentru a împiedica conflictele de interes în cazul directorilor care deţin acţiuni în cadrul societăţii, aceştia ar trebui să aibă obligaţia de a păstra o parte din acţiuni până la sfârşitul mandatului.

(9) Pentru a facilita evaluarea de către acţionari a abordării societăţii cu privire la remunerare şi pentru a spori răspunderea societăţii faţă de acţionari situaţia remunerării ar trebui să fie clară şi uşor de înţeles. De asemenea, este necesar să se facă publice informaţii legate de structura remunerării.

(10) În scopul sporirii responsabilităţii, acţionarii ar trebui încurajaţi să participe la adunările generale şi să-şi folosească în mod avizat drepturile de vot. Mai ales acţionarii instituţionali ar trebui să-şi asume un rol important în contextul garantării responsabilităţii sporite a consiliilor de administraţie în privinţa aspectelor legate de remunerare.

(11) Comitetele de remunerare, menţionate în Recomandarea 2005/162/CE, îndeplinesc un rol important în elaborarea politicii de remunerare a unei societăţi, împiedicând apariţia conflictelor de interese şi supraveghind acţiunile consiliilor (de administraţie) în ceea ce priveşte remunerarea. În vederea consolidării rolului acestor comitete, cel puţin unul dintre membrii acestora ar trebui să aibă cunoştinţe în domeniul remunerării.

(12) Consultanţii în domeniul remunerării se pot afla în situaţie de conflict de interese, de exemplu atunci când recomandă comitetului de remunerare anumite practici şi măsuri privind remunerarea şi oferă în acelaşi timp consultanţă societăţii sau directorilor executivi sau directorului general. Este necesar ca aceste comitete de remunerare să fie prudente atunci când angajează consultanţi în materie de remunerare, pentru a se asigura că aceştia nu oferă în acelaşi timp servicii similare şi departamentului de resurse umane, directorilor executivi sau directorului general al societăţii.

(13) Având în vedere importanţa aspectului remunerării directorilor şi pentru a spori aplicarea efectivă a cadrului comunitar privind remunerarea directorilor, Comisia intenţionează să utilizeze într-o cât mai mare măsură diverse mecanisme de monitorizare, cum ar fi tablourile de bord anuale şi evaluările reciproce realizate de statele membre. De asemenea, Comisia intenţionează să analizeze posibilităţile de standardizare a informaţiilor comunicate referitoare la politica de remunerare a directorilor.

(14) Notificarea măsurilor de către statele membre în conformitate cu prezenta recomandare ar trebui să includă un calendar clar care să le permită societăţilor să adopte politici de remunerare subordonate principiilor stabilite în prezenta recomandare,
RECOMANDĂ:
____________
(1) JO L 385, 29.12.2004, p. 55.
(2) JO L 52, 25.2.2005, p. 51.

SECŢIUNEA I
Domeniul de aplicare şi definiţii

1. Domeniul de aplicare

1.1. Domeniul de aplicare al secţiunii II din prezenta recomandare corespunde domeniului de aplicare al Recomandării 2004/913/CE.
Domeniul de aplicare al secţiunii III din prezenta recomandare corespunde domeniului de aplicare al Recomandării 2005/162/CE.
1.2. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că societăţile cotate care intră sub incidenţa Recomandărilor 2004/913/CE şi 2005/162/CE ţin cont de prezenta recomandare.

2. Definiţii care vin în completarea celor prevăzute de Recomandările 2004/913/CE şi 2005/162/CE:

2.1. “Componente variabile ale remunerării” înseamnă componente ale drepturilor salariale ale directorilor care se acordă pe baza unor criterii de performanţă; printre acestea se numără şi primele.
2.2. “Plăţi compensatorii la încetarea contractului” înseamnă orice plată efectuată în contextul încetării premature a contractelor directorilor executivi sau generali, printre care se numără plăţi legate de durata unei perioade de preaviz sau de o clauză de neconcurenţă inclusă în contract.

SECŢIUNEA II
Politica de remunerare
(Secţiunea II din Recomandarea 2004/913/CE)

3. Structura politicii privind remunerarea directorilor
3.1. În cazul în care politica de remunerare include componente variabile ale remunerării, societăţile ar trebui să stabilească limite în ceea ce priveşte componenta sau componentele variabile. Componenta nonvariabilă a remunerării ar trebui să fie suficientă pentru a permite societăţii să reţină componentele variabile ale remunerării atunci când nu se îndeplinesc criteriile de performanţă.
3.2. Acordarea componentelor variabile ale remunerării ar trebui să depindă de criterii de performanţă predeterminate şi măsurabile.
Criteriile de performanţă ar trebui să promoveze sustenabilitatea societăţii pe termen lung şi să includă criterii de natură nefinanciară pertinente pentru crearea de valoare pe termen lung de către societate, cum ar fi respectarea regulilor şi a procedurilor aplicabile.
3.3. Atunci când se acordă o componentă variabilă a remunerării, se impune ca o parte considerabilă a acesteia să fie reportată pentru o perioadă minimă de timp. Partea componentei variabile care face obiectul reportării ar trebui determinată în raport cu ponderea relativă a componentei variabile, prin comparaţie cu componenta nonvariabilă a remunerării.
3.4. Aranjamentele contractuale cu directorii executivi sau generali ar trebui să includă prevederi care să permită societăţii să revendice componente variabile ale remunerării care au fost acordate pe baza unor informaţii care s-au dovedit ulterior a fi în mod evident incorect declarate.
3.5. Plăţile compensatorii la încetarea contractului nu ar trebui să depăşească o sumă fixă sau un număr determinat de ani de remunerare anuală, care, în general, nu ar trebui să fie mai mare de doi ani pentru componenta nonvariabilă a remunerării sau echivalentul acesteia.
Plăţile compensatorii nu ar trebui efectuate dacă încetarea contractului survine ca urmare a rezultatelor necorespunzătoare.
4. Remunerarea bazată pe acţiuni
4.1. Acţiunile nu ar trebui să se atribuie definitiv cel puţin timp de trei ani de la acordarea lor.
Se impune ca opţiunile pe acţiuni sau orice alte drepturi de a achiziţiona acţiuni sau de a fi remunerat pe baza evoluţiei preţurilor acţiunilor să nu se poată exercita timp de cel puţin trei ani de la acordarea lor.
4.2. Atribuirea definitivă de acţiuni şi dreptul de a exercita opţiuni pe acţiuni sau orice alte drepturi de a achiziţiona acţiuni şi de a fi remunerat pe baza evoluţiei preţurilor acţiunilor ar trebui să depindă de criterii de performanţă predeterminate şi măsurabile.
4.3. După atribuirea definitivă, directorii ar trebui să reţină un număr de acţiuni până la sfârşitul mandatului, în funcţie de necesitatea de finanţare a costurilor legate de achiziţionarea acţiunilor. Numărul de acţiuni reţinute ar trebui să fie fix, de exemplu dublul valorii remuneraţiei anuale totale (componentele nonvariabile plus componentele variabile).
4.4. Remunerarea directorilor fără funcţii executive sau a membrilor consiliului de supraveghere nu ar trebui să includă opţiuni pe acţiuni.
5. Transparenţa politicii privind remunerarea directorilor
5.1. Situaţia remunerării, menţionată la punctul 3.1 din Recomandarea 2004/913/CE, ar trebui să fie clară şi uşor de înţeles.
5.2. Pe lângă informaţiile prevăzute la punctul 3.3 din Recomandarea 2004/913/CE, situaţia remunerării ar trebui să mai includă următoarele:
(a) o explicaţie cu privire la modul în care alegerea criteriilor de performanţă sprijină interesele pe termen lung ale societăţii, în conformitate cu punctul 3.2 din prezenta recomandare;
(b) o explicaţie cu privire la metodele aplicate pentru a determina dacă au fost îndeplinite criteriile de performanţă;
(c) informaţii suficiente legate de perioadele de reportare pentru componentele variabile ale remunerării menţionate la punctul 3.3 din prezenta recomandare;
(d) informaţii suficiente cu privire la politica de plăţi compensatorii la încetarea contractului, conform punctului 3.4 din prezenta recomandare;
(e) informaţii suficiente legate de perioadele care se scurg până la atribuirea definitivă a remunerării bazate pe acţiuni, conform punctului 4.1 din prezenta recomandare;
(f) informaţii suficiente cu privire la politica de reţinere a acţiunilor după atribuirea definitivă, conform punctului 4.3 din prezenta recomandare;
(g) informaţii suficiente privind componenţa grupurilor colegiale din cadrul societăţilor a căror politică de remunerare a fost analizată în raport cu stabilirea politicii de remunerare a societăţii respective.
6. Votul acţionarilor
6.1. Acţionarii, în special acţionarii instituţionali, ar trebui încurajaţi să participe atunci când este cazul la adunările generale şi să-şi utilizeze în cunoştinţă de cauză voturile pentru aspecte legate de remunerarea directorilor, ţinând cont în acelaşi timp de principiile enunţate în prezenta recomandare, în Recomandarea 2004/913/CE şi în Recomandarea 2005/162/CE.

SECŢIUNEA III
Comitetul de remunerare
(punctul 3 din anexa I la Recomandarea 2005/162/CE)

7. Înfiinţare şi componenţă
7.1. Cel puţin unul dintre membrii comitetului de remunerare ar trebui să aibă cunoştinţe şi experienţă în domeniul politicii de remunerare.
8. Rol
8.1. Comitetul de remunerare ar trebui să revizuiască periodic politica de remunerare a directorilor executivi sau generali, inclusiv politica privind remunerarea bazată pe acţiuni, şi implementarea acesteia.
9. Mod de funcţionare
9.1. În exercitarea funcţiilor sale, Comitetul de remunerare trebuie să dea dovadă de integritate şi imparţialitate.
9.2. Atunci când face apel la serviciile unui consultant în vederea obţinerii de informaţii cu privire la standardele pieţei în domeniul sistemelor de remunerare, comitetul de remunerare ar trebui să se asigure că acesta nu oferă în acelaşi timp servicii de consultanţă şi departamentului de resurse umane, şi directorilor executivi sau generali din cadrul societăţii.
9.3. În exercitarea funcţiilor sale, comitetul de remunerare ar trebui să se asigure că remunerarea directorilor executivi sau generali este proporţională cu remunerarea altor directori executivi sau generali şi a altor salariaţi din cadrul societăţii.
9.4. Comitetul de remunerare ar trebui să prezinte rapoarte cu privire la exercitarea funcţiilor sale şi să participe în acest scop la adunarea generală anuală.

SECŢIUNEA IV
Dispoziţii finale

10. Statele membre sunt invitate să ia măsurile necesare pentru promovarea aplicării prezentei recomandări până la 31 decembrie 2009.
În acest sens, statele membre sunt invitate să organizeze la nivel naţional consultări cu factorii implicaţi pe marginea prezentei recomandări şi să comunice Comisiei măsurile luate în conformitate cu prezenta recomandare, pentru a permite Comisiei să monitorizeze atent situaţia şi să evalueze pe această bază necesitarea luării de noi măsuri.
11. Prezenta recomandare se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 30 aprilie 2009.

Scris de: Roxana Aron